Multumeste * net

1. Am gasit o catelusa boxer de 4-6 ani, lovita de o masina, in zona liceului Iulia Hasdeu (Ferdinand cu Mihai Bravu). E in tratament acum, nu are nimic grav (la radiografie nu i-au reiesit fracturi). Am dus-o la mine la Câmpulung Moldovenesc. O tin la curte cu alti 2 boxeri, se simte bine, dar probabil s-ar simti si mai bine cu stapanii ei. Intre timp s-a acomodat foarte bine acolo, e sanatoasa si foarte vesela…

2,3 Am gasit in momente diferite oameni bauti, cazuti si loviti pe care fie i-am dus la spital, fie le-am acordat primul ajutor si am chemat ambulanta.

4. O batranica a cazut in apropierea mea la piata. Am ajutat-o sa-si revina si am dus-o cu masina la Spital. Am reusit sa dau si de sotul acesteia pentru a veni la spital.

Cele bune si al fapte cat mai bune!

Comise de Tudor.

E frumos sa multumesti. eu as vrea sa am si mai multe motive sa multumesc celor din jur daca ei m-ar ajuta sa pastram curat pe strada, in cartier, in locurile in care respiram si ne plimbam cu totii.

Uite, eu am vazut candva o batranica aplecandu-se sa ia o hartie de pe jos pe care nu ea o aruncase si sa o duca la cos. Era intr-o statie de bus din Franta. N-am vazut romanii nostri facand la fel…Dimpotriva…Ma rog, subiectul este mult trambitzat, tocit chiar…N-o sa fiu decat inca un om care il abordeaza…Dar uite, eu fac asa-cu riscul de a crede lumea ca am innebunit- merg pe strada si pt ca tare ma enerveaza ca gasesc sticle, pungi, hartii mari in cale…le ridic si le arunc la cel mai apropiat cos…Macar un om din atatia sa faca asta. Si sper sa nu ma judece cei care ma vad ci sa ma imite sau macar sa nu mai arunce :0(  Nu astept mutumiri, of, nu astept decat reactii bune, as vrea sa aiba si ceilalti in cap ideea asta ca e bine sa tinem curat ca pt noi tinem…Va rog, va rog mult, ganditi-va la exemplul cu batrana aceea din FR. N-o obliga nimic, putea sa aiba nervi si sa nu adune mizeria altuia…Sa n-avem nervi, sa ignoram ce fac altii si de ce… daca putem sa facem bine, sa facem noi. Poate prin exemplu vom reusi sa-i contaminam cu alt tip de comportament…

Stiu, uneori simtim doar revolta…Cum adica un singur om sa adune hartiile etc in timp ce restul comenteaza ironic si arunca inconstienti pe unde ii taie capul??!! ei bine, nu stiu, alegeti voi. Eu zic ca e bine asa, eu asa vreau sa FAC. sa strang, sa curatz, sa fie frumos pe unde trec…Ma gandesc cu groaza ca aici va trebui sa-mi cresc copiii. As vrea sa fie altfel locul acesta, altfel. Putem face asta? Noi suntem tineri, schimbarile incep de la noi, cu noi!

Multumesc ca dati ocazia oamenilor sa multumeasca, sa posteze binele si sa incite la bine si frumos. Bafta cu site-ul!

Soptita de MC.

Trebuia sa merg la aeroport si aveam o valiza destul grea, era foarte cald si am avut de urcat si coborat multe multe scari in metrou. Ma durea si spatele ingrozitor si asta facea valiza inuman de grea. Am mers si prin pasaj de la Unirii 1 la Unirii 2 si am crezut ca nu mai ies la suparafata cu cate scari apareau mereu, inainte de ultima scara pe care simteam ca nu o mai pot urca, la cat de lunga era, m-a vazut un domn, mi-a luat valiza si mi-a dus-o pana sus, mare bucurie mi-a facut.

Patita de Cristina.

Ma urcasem in metrou la Piata Muncii intr-o dimineata, somnoroasa, injurandu-l in sinea mea pe Cuza pentru obligatia de a merge la scoala (saracu’…) Ma asez si eu pe un scaun, gata sa atipesc. Vizavi de mine, un tip simpatic, cu vreo 3 ani mai mare, citeste un curs. Brusc, mintea mea se trezeste, imi aranjez suvitele si il cercetez curioasa, vazandu-i expresia de concentrare…Oare ce o citi acolo?? O avea examen azi… hmmm…? Din cand in cand il simt cum ridica ochii. Intorc rapid privirea, sa nu mi-o surprinda, privesc fara sa vad toate perechile de incaltari din fata. Deja zambeste, il vad cu coada ochiului. Ma inrosesc si nu ma mai uit la el. Ce mincinoasa suuuunt!!! Nu mai pot sa ma abtin acum, il privesc fara retinere. El ia o foaie din clipboard si o impatureste. (Ahhh…s-o fi plictisit…cred si eu, e greu sa inveti in metrou.)

Deja suntem la Obor. Incepe sa impatureasca cu si mai multa graba. Aproape ca ma holbez, in mine a crescut curiozitatea si zambetul. E clar ca are un scop. Heeeyy, ce dragut, stie origami. Seamana cu…stai sa
vad…Ce animal o fi facut? Aproape tot vagonul se uita la mainile sale acum, fascinati, dar el e concentrat si impatureste cu febra in continuare. Piata Victoriei. Ma ridic sa cobor, privind pasarea din mainile lui. Astept langa scaunul sau sa opreasca metroul si sa se deschida usile. El imi intinde figurina: “Poftim. O sa iti poarte noroc.” Zambesc din toata inima si din toti dintii, ii multumesc si ezit….sa raman…in metrou..intarzii la scoala…oare…ar trebui sa raman sau sa las asa totul, un gest frumos? S-au inchis usile, simt in spate cum porneste metroul si privesc trista. Primul regret din viata.

Pe hartie nu era vizibil niciun numar, era dintr-un curs de informatica si mi-a fost mila sa o despaturesc, stiind ca nu voi gasi nimic altceva de legatura.

Vreau sa ii multumesc necunoscutului ca mi-a daruit o zi draguta, un sentiment puternic si un zambet larg. Am tinut pasarea toata ziua pe banca, povestind tuturor despre acest gest superb. O pastrez si acum intr-o cutie de amintiri…Si sunt o norocoasa.

Patita de Raisa-Miruna.

“Eram cu mama la cumparaturi intr-un supermarket din Bucuresti. Am observat-o pe o batranica care se tot uita la diverse produse pe rafturi. Cosul … aproape gol. Intamplarea a facut ca sa fie in fata mea la casa. Avea urmatoarele produse: un pui congelat, o ciocolata, un pliculet minuscul de cafea si o sticla de ulei. Statea cu ochii fixati pe ecranul casei de marcat. Supararea pe care am vazut-o pe fata ei in momentul cand a vazut suma .. a fost …… Nu stia la ce sa renunte. Vanzatoarea a inceput sa-si piarda rabdarea. I-a spus: “daca nu ai bani de ce am venit la cumparaturi?” I-am luat produsele, i le-am pus intr-o punguta, am platit si i-am spus doamnei mai in varsta ca eu nu mai am bunica si mi-as dori sa creada ca pentru o zi dumneaei este bunica mea.
A avut un moment de ezitare, mi-a multumit si  a plecat.
 
Nu stiu daca asta este o fapta buna……”

Daca vrei sa faci o fapta buna cu bataie lunga, cei de la ViitorPlus iti dau mai multe variante:

• adopta un copacel prin sms, pana la sfarsitul lunii august (trimite 5 sms-uri a cate 2eur, din orice retea)
• adu hartie pentru reciclat in Herastrau, intre 16-18 august, sau 27-30 august
• stai cu ochii pe www.viitorplus.ro, pentru ca in octombrie-noiembrie va avea loc o mare plantare la care poti contribui

Desi scopul acestui blog este de a va face sa zambiti, nu de a va pune pe ganduri, nu am putut refuza cererile de ajutor care au ajuns la noi.

Aceasta pagina este pentru cei care vor sa faca o fapta buna, dar nu vor sa interactioneze cu strainii pe strada sau vor sa faca un gest “mai mare”. Vom adauga link-urile pe care le primim la randul nostru, catre blogurile sau site-urile unor oameni care se afla in dificultate, si care au nevoie de sprijin material.

Nu putem verifica fiecare pagina, asa ca nu ne asumam raspunderea pentru legitimitatea site-urilor.

• Dan Santimbreanu
• Georgeta Constantin

Eu tin sa multumesc celor putini care mai dau locul la gravide in metrou si alte mijloace de transport in comun. Oameni buni: conteaza - pen’ca ni se inmoaie diverse si obosim mai repede.
Multumesc!

Multumeste L.

Plecasem eu ieri de la nişte cunoştinţe din vizită, şi plecam cu metroul. Alerg eu după metrou, si tocmai îmi băgam portofelul în geantă. Se închid uşile după mine şi realizez că mi-a scăpat portofelul sub metrou. În spaţiu ăla cretin dintre metrou şi şină. Îmi deschid ăştia uşile, cobor. Eram chiar lângă vatman, prima uşă. Evident s-au adunat toţi cerşetorii drogaţi şi ce mai sălăşuiesc prin metrou pe la noi lângă mine. Ţi-a scăpat portofelul? CU BANI???? Mă rog, nu era, că nu aveam bani în el dar aveam cardul (gol,da dar era totuşi card) şi abonamentul de metrou, o carte de vizită importantă.

În fine. Urc la metrorex îi zic tipei de la casă, tipa cheamă garidanul, ăla vine cu un… băţ de metal îndoit la capăt, ca să-l ia. Evident, între timp portofelul căzuse sub peron. Nu ajunge ăla cu băţu, cheamă un tip în halat albastru. Ăsta se uită şi dă din cap. Până la urmă vine un tânăr de 20 de ani sau aşa ceva, care vine la mine: ce ţi-a căzut, fata? Eu: portofelul! Coboară tipu, mi-l ia, mi-l dă şi pleacă. Nici n-am apucat să-i dau nişte bani acolo.

Dar norocul meu nu se opreşte aici! Urc în metrou, dau să dau mesaj mamei, ia telefonul de unde nu-i. Până acasă am stat cu frica că poate a căzut acolo. Nu, îl lăsasem unde am fost în vizită. Slavă Domnului, am un noroc!

Patita de Oaki.

Le multumim tuturor celor care ne-au ajutat sa organizam Surprise Party aseara! N-am fi reusit niciodata singure, dar a curs cu fapte bune si ne-am simtit extraordinar. Lista cu impresii si multumiri “organizatorice” - pe Pensées-lutze

Multumiri tuturor care ati fost acolo! Am simtit ca ati venit cu totii cu tone de good vibes!

Asteptam feedback-ul vostru! V-a placut? V-ati simtit bine? Mai facem? Ce putem imbunatati?

PS: in curand si poze