Archive for the ‘Uncategorized’ Category

Casa de copii

Friday, October 31st, 2008

S-a intamplat mai demult cand eram inca la liceu, cam acum 7-8ani. Dupa o zi de picnic cu colegii la padure, unde plecasem cu un nicrobus, ne intorceam spre casa cand o parte dinte fete intreaba  daca putem sa oprim putin  la casa de copii din drum ca vor sa salute pe cineva. Am hotarat sa cobor si eu cu ele sa merg sa le salute pe fete (nu-mi mai amintesc acum de unde le stiau). Si stand eu prin curte vine la mine o fetita cam de 9-10 ani si incepe sa povesteasca cu mine, dar eu eram cam suparata si nu aveam chef de povesti asa ca i-am zis ca ma cam doare gatu si de aia nu pot sa vorbesc. Ea imi zice sa o astept putin si o ia la fuga. Fetele terminasera ce aveau de facut si acum se indreptau spre microbus si ma chemau si pe mine. Eu vroiam sa o astept pe fetita care nu mai aparea ..asa ca pornisem si eu spre microbus cand o vad ca fuge spre mine si imi intinde o bomboana mentolata si imi zice ca o iau pt gat ca sa ma simt mai bine. In clipa aia m-am blocat, nu-mi venea sa cred ca ea imi da mie o bomboana, ea care era la casa de copii.

Vreau sa-i multumesc acum fetitei de la casa de copii ca a facut un gest incredibil de frumos.

Soptita de Adriana

No hard feelings

Tuesday, September 23rd, 2008

Cum a venit ora sa scot cainele afara la o plimbare, ii pun lesa si iesim sa asteptam liftul, insa…acesta tocmai ramasese intre etaje..si aud cum cineva batea de zor in usa si striga: “am ramas in lift”. Bag cainele in casa si cobor scarile…liftul se oprise la etj 3, ajung…si o doamna batea in usa si striga:”am ramas in lift/am ramas in lift”. Intr-un final dupa ce i-am spus ce trebuie sa faca…am constatat ca era vecina mea de la parter…care m-a injurat multa vreme pentru ca imi lasam catelul sa intre in gradina. Cum se intampla uneori lucrurile…

Comisa de Dana.

Ne intindem!

Wednesday, July 30th, 2008

Acum ne puteti gasi pe Facebook si Twitter!

Va mai pregatim o mica surpriza saptamana viitoare, asa ca pastrati-va programul liber pe 7 august seara si urechile ciulite pentru detalii :)

Asteptam vesti bune si multumim pentru sprijin!

Sandra & Andreea.

Un bebe mecanic

Friday, May 30th, 2008

Pe scurt, sunt gravida in 5 luni. Am o burtica destul de simpatica, si ma simt super. Probabil din cauza asta lumea imi si zambeste pe strada. Ei bine, marti dimineata la metrou, coboram scarile agale in statia Piata Victoriei, pentru ca, desi trenul era in statie, eu nu aveam cum sa il prind. Suvoiul de lume care urca ma cam impiedica sa ma grabesc…asa ca am pus piciorul pe peron dupa ce s-au inchis usile. Mecanicul care supraveghea inchiderea usilor m-a vazut, mi-a zambit si mi-a zis “poftiti cu noi in fata, iar daca este baiat, sa il faceti mecanic!” Ceea ce domnul mecanic nu stia, este ca mereu m-am intrebat cum e sa stai in fata, cum e in tunel, si cum se vad statiile cand te apropii de ele. Ii multumesc pe aceasta cale din trei motive: pentru ca nu m-a lasat sa astept urmatorul metrou, pentru ca a fost atat de simpatic incat mi-a facut toata saptamana frumoasa (nu doar ziua) si pentru ca, fara sa stie, mi-a indeplinit o veche dorinta.

Patita de Milena.

Un portofel aiurit

Friday, May 30th, 2008

Am fost zilele trecute cu iubitul meu in parc, iar eu am prostul obicei sa imi tin portofelul in buzunarul de la spate. Si ne tot asezam noi pe banci. Pemulte. Si evident, la una din ele cade portofelu’ in parc. Si ramane acolo. Azi dimineata inainte sa plec la scoala il cautam, dar eu cum sunt dezordonata, nu m-am panicat ca nu l-am gasit, ma gandeam ca poate e pe undeva prin casa. Dar, cat eram la scoala, vine o tipa de 60 de ani si ceva la mama, si ii zice: “Doamna, stiti, am gasit portofelul asta in parc. Am gasit cardul in el si am mers la banca, de unde mi-au dat adresa proprietarei. Vi l-am adus, ca m-am gandit ca saracuta o fi ingrijorata!” Eu mi-am facut o cruce MAAAARE cand am auzit, respectiva femeie umbland la banca pentru mine, eu in ala avand 10 lei, un card si un abonament lunar de metrou. Doamna, va multumesc foarte mult, mi-ati facut un serviciu imens. Inca nu-mi vine sa cred ca exista asa ceva in Romania. Nici nu a vrut sa primeasca banii oferiti de mama..si dupa ce a plecat la 3 minute a inceput ploaia aia mare cu grindina, mi-e mila de dansa..Doamna, nu stiu cum sa va mutumesc!

Patita de Oaki.

Putin pentru tine, enorm pentru ceilalti

Wednesday, May 28th, 2008

Chiar că fapta mea nu e „pretenţioasă” , dar sentimentul care mi l-a dat a fost excepţional. Eram in piaţă la cumparături şi am văzut o fată cum se uita intr-un canal (de ăla de scurgere, capac ca gratiile nu de ăla rotund), iar când am ajuns în dreptul canalului m-am uitat şi eu inauntru şi am văzut nişte chei. Am mers mai departe şi am auzit fata cum a rugat, cu o vocea de mai avea puţin si plângea, un nene să o ajute să scoată cheile. Nenea ăla s-a uitat şi i-a zis că trebuia să fie atentă apoi şi-a continuat drumul. Cheile erau cam la 40 cm in canal. M-am întors şi am încercat să bag mâna,  dar nu mi-a încăput. Când m-am ridicat am văzut că faţa ei se luminase, ca şi cum era deja bucuroasă că cineva vroia să o ajute! Ii dispăruse puţin din tristeţea pe care o avea.  Mi-a mulţumit fericită (dar in acelaşi timp dezamăgita) că am incercat. Atunci am hotarât să ridic capacul ală. Mi-au trebuit câteva încercări, era cam greu si marginile erau puţin acoperite cu asfalt, dar am reuşit. Am ridicat capacul, am băgat mâna şi am luat cheile. Am  pus capacul la loc, m-am  ridicat şi am dat cheile fetei. Nu ştiu cât de importante erau cheile alea pentru ea , dar nu am văzut niciodată o persoană aşa de fericită. M-a înbraţişat si m-a pupat pe ambii obraji şi nu mai înceta cu mulţumirile. I-am urat o zi bună şi mi-am cautat de treabă. Nu am salvat nici o viaţa , nu am făcut un lucru măreţ sau mai ştiu eu ce, am scos doar nişte chei dintr-un canal. Dar bucuria pe care o avea pe chip acea fată m-a facut să ma simt ca cel mai mare erou. Eu cred că nu contează cat de mică şi neînsemnată ţi se pare ţie o faptă buna, trebuie să o faci, pentru cineva poate însemna enorm!

Comisa de Marius.

Fara titlu

Tuesday, April 22nd, 2008

“Daca cunosti pe cineva bolnav de cancer, ofer medicamente pentru Cancer, GRATIS aduse din Canada! Persoana care le da nu mai are nevoie de ele , decat sa le arunce mai bine ajuta pe cineva. Tel: 0724747027… da acest mass mai departe sa facem un bine Dorin Stelescu General Manager B-dul Expoziţiei nr.2, Sector 1, Bucureşti Tel/Fax: (021) 3113 989 0729 QUAD 4U Mobil: 0722 31 75 75 www.motorside.ro