Multumeste * net

Ieri, cât aşteptam eu în staţie de tramvai de la Carol, zgribulită din cauza ploii de afară şi îmbrăcată prea subţire, mă întreabă un individ la vreo 20+ de ani şi neromân dacă pe acolo circulă şi tramvaiul 16. I-am zis că da, mi-a mai cerut câteva lămuriri şi înc-o aprobare şi după ce i le-am dat am încercat să mă urc în tramvaiul 21 care tocmai ajunsese în staţie. Individul tuciuriu, care nu trăda cine ştie ce lipsuri material judecând după cum era îmbrăcat, a rămas lângă mine şi când să urc în tramvai se pune în faţa mea şi nu mă lasă să urc, făcându-se că că urcă mai încet. Când dau să urc pe cealaltă parte, individul se întinde peste bara despărţitoare nelăsându-mă să urc nici pe acolo şi-l întreabă pe un om din tramvai ce mă întrebase şi pe mine. Mă deranja situaţia, numai că în afară de fapul că-l catalogasem pe ăla drept imbecil, nu bănuiam că tocmai fusesem aleasă ca victima unui furt de portofele. Şi nici nu m-aş fi prins dacă o doamnă de pe refugiul de tramvai, care urmărise toată târăşenia nu îi spusese celuilalt ţigan care se chinuia să-mi deschidă geanta să mă lase în pace şi să plece din staţie. Între timp ţiganul din tramvai s-a dat jos la doamna respectivă şi-a jucat cartea ăluia care se face că nu pricepe: “Ce geantă doamnă? Nu făceam nimic”. Uşa s-a închis în urma mea lăsându-mă pe scara tramvaiului, fără să apuc să îi mulţumesc doamnei care mă atenţionase la timp de tentative. Aşa că m-am gândit să mulţumesc aici, în ideea de a şi atenţiona tot odată pe oricine se mai regăseşte în vreo situaţie asemănătoare cu a mea.
Vă mulţumesc, doamnă!

Soptita de Ligia.

Plecasem eu ieri de la nişte cunoştinţe din vizită, şi plecam cu metroul. Alerg eu după metrou, si tocmai îmi băgam portofelul în geantă. Se închid uşile după mine şi realizez că mi-a scăpat portofelul sub metrou. În spaţiu ăla cretin dintre metrou şi şină. Îmi deschid ăştia uşile, cobor. Eram chiar lângă vatman, prima uşă. Evident s-au adunat toţi cerşetorii drogaţi şi ce mai sălăşuiesc prin metrou pe la noi lângă mine. Ţi-a scăpat portofelul? CU BANI???? Mă rog, nu era, că nu aveam bani în el dar aveam cardul (gol,da dar era totuşi card) şi abonamentul de metrou, o carte de vizită importantă.

În fine. Urc la metrorex îi zic tipei de la casă, tipa cheamă garidanul, ăla vine cu un… băţ de metal îndoit la capăt, ca să-l ia. Evident, între timp portofelul căzuse sub peron. Nu ajunge ăla cu băţu, cheamă un tip în halat albastru. Ăsta se uită şi dă din cap. Până la urmă vine un tânăr de 20 de ani sau aşa ceva, care vine la mine: ce ţi-a căzut, fata? Eu: portofelul! Coboară tipu, mi-l ia, mi-l dă şi pleacă. Nici n-am apucat să-i dau nişte bani acolo.

Dar norocul meu nu se opreşte aici! Urc în metrou, dau să dau mesaj mamei, ia telefonul de unde nu-i. Până acasă am stat cu frica că poate a căzut acolo. Nu, îl lăsasem unde am fost în vizită. Slavă Domnului, am un noroc!

Patita de Oaki.

Pentru prima data in viata am avut o durere de masea cumplita urmata de o inflamare a fetei…cumplit. Prin telefon am cerut unui prieten stomatolog sa imi zica ce este de facut.El mi-a recomandat sa incerc niste antibiotic si daca nu ma lasa durerea sa merg la urgente sa imi faca o incizie..oo.dureros.M-am imbracat cu greu caci durerea nu ma slabea deloc si am plecat sa imi cumpar antibiotice care dupa cum se stie nu se dau decat cu reteta. Ajunsa la farmacie, desi intrebarea evidenta a farmacistei a fost despre retata, imaginea mea vorbea de la sine asa ca a trecut cu multa amabilitate peste acest incovenient si mi-a dat antibioticele. La aproximativ 3 ore primesc un telefon de la o domnisoara care se recomanda a fi de la una din bancile la care eu aveam un card de credit si care imi spune ca mi-am pierdut portofelul la o farmacie. Bulversata de informatie ma duc la geanta ma uit in ea…nimic, revin la telefon si imi dau seama ca in durerea mea am uitat intradevar portofelul la farmacie.Multumesc frumos domnisoarei de la banca si il rog pe sotul meu sa mearga pana acolo sa imi ridice portofelul si sa multumeasca frumos acelor doamne dragutze care pe langa ca mi-au alinat durerea de masea mi-au inapoiat si portofelul in buna stare. Multumesc ca mai exista astfel de oameni, acestia trebuie pretuiti.

Patita de Mocutza.

“Mi s-a intamplat vara trecuta. Vroiam sa-mi iau ceva de baut si de rontait asa ca am luat portofelul si m-am dus la supermarketul de dupa colt. Am ales produsele, le-am pus frumos in cosulet, m-am dus la casa, le-am platit si le-am pus in punga, impreuna cu… portofelul, dupa care am pornit agale catre casa. Cand am ajuns mi-am dat seama, cu spaima si cu transpiratii reci pe spate, ca punga se rupsese si din ea cazuse DOAR portofelul, nimic altceva…

Ies din casa si refac traseul de 2-3 ori, poate, poate gasesc portofelul. Ma intalnesc cu niste pusti si ii intreb daca nu cumva am vazut un portofel maro cu floricele. Ei ma intreaba ranjind daca aveam cumva bani inauntru, eu raspund ca da, dar nu multi, iar ei imi replica in mod candid ca, sincer, daca l-ar fi gasit nu mi l-ar fi inapoiat. In culmea “fericirii” ma indepartez de pustii binevoitori si mai intreb vreo doua persoane daca mi-au vazut portofelul. Raspunsul… acelasi! “Aveai bani inauntru?” Dupa vreo jumatate de ora de cautari fara speranta si necajita de “bunavointa” trecatorilor ma intorc acasa facandu-mi planuri sa sun la banca sa-mi blochez cardul, gandindu-ma cat timp o sa-mi ia sa-mi refac buletinul, etc, etc.

Ajunsa acasa, ma intampina sora mea cu portofelul. Intre timp venise un domn, care mi-a inapoiat buclucasul portofel. Nu lipsea nicio hartiuta… scosese doar buletinul, sa vada adresa…. Nu mi-a venit sa cred. Ce imi pare rau este ca nu am reusit sa ii multumesc personal.”

Patita de Gabriela Lazar.