Multumeste * net

Pentru prima data in viata am avut o durere de masea cumplita urmata de o inflamare a fetei…cumplit. Prin telefon am cerut unui prieten stomatolog sa imi zica ce este de facut.El mi-a recomandat sa incerc niste antibiotic si daca nu ma lasa durerea sa merg la urgente sa imi faca o incizie..oo.dureros.M-am imbracat cu greu caci durerea nu ma slabea deloc si am plecat sa imi cumpar antibiotice care dupa cum se stie nu se dau decat cu reteta. Ajunsa la farmacie, desi intrebarea evidenta a farmacistei a fost despre retata, imaginea mea vorbea de la sine asa ca a trecut cu multa amabilitate peste acest incovenient si mi-a dat antibioticele. La aproximativ 3 ore primesc un telefon de la o domnisoara care se recomanda a fi de la una din bancile la care eu aveam un card de credit si care imi spune ca mi-am pierdut portofelul la o farmacie. Bulversata de informatie ma duc la geanta ma uit in ea…nimic, revin la telefon si imi dau seama ca in durerea mea am uitat intradevar portofelul la farmacie.Multumesc frumos domnisoarei de la banca si il rog pe sotul meu sa mearga pana acolo sa imi ridice portofelul si sa multumeasca frumos acelor doamne dragutze care pe langa ca mi-au alinat durerea de masea mi-au inapoiat si portofelul in buna stare. Multumesc ca mai exista astfel de oameni, acestia trebuie pretuiti.

Patita de Mocutza.

“Mi s-a intamplat vara trecuta. Vroiam sa-mi iau ceva de baut si de rontait asa ca am luat portofelul si m-am dus la supermarketul de dupa colt. Am ales produsele, le-am pus frumos in cosulet, m-am dus la casa, le-am platit si le-am pus in punga, impreuna cu… portofelul, dupa care am pornit agale catre casa. Cand am ajuns mi-am dat seama, cu spaima si cu transpiratii reci pe spate, ca punga se rupsese si din ea cazuse DOAR portofelul, nimic altceva…

Ies din casa si refac traseul de 2-3 ori, poate, poate gasesc portofelul. Ma intalnesc cu niste pusti si ii intreb daca nu cumva am vazut un portofel maro cu floricele. Ei ma intreaba ranjind daca aveam cumva bani inauntru, eu raspund ca da, dar nu multi, iar ei imi replica in mod candid ca, sincer, daca l-ar fi gasit nu mi l-ar fi inapoiat. In culmea “fericirii” ma indepartez de pustii binevoitori si mai intreb vreo doua persoane daca mi-au vazut portofelul. Raspunsul… acelasi! “Aveai bani inauntru?” Dupa vreo jumatate de ora de cautari fara speranta si necajita de “bunavointa” trecatorilor ma intorc acasa facandu-mi planuri sa sun la banca sa-mi blochez cardul, gandindu-ma cat timp o sa-mi ia sa-mi refac buletinul, etc, etc.

Ajunsa acasa, ma intampina sora mea cu portofelul. Intre timp venise un domn, care mi-a inapoiat buclucasul portofel. Nu lipsea nicio hartiuta… scosese doar buletinul, sa vada adresa…. Nu mi-a venit sa cred. Ce imi pare rau este ca nu am reusit sa ii multumesc personal.”

Patita de Gabriela Lazar.

“Pe vremea cand Sovata era in trend, prietena noastra O. isi facuse un obicei sa mearga acolo, la distractie. Gandurile zburau in toate partile, lumea era libera si zapacita. Nu pot sa descriu atmosfera decat din inchipuiri si imi pare rau ca a trecut pe langa mine moda cu pricina. Ei, dar nu despre asta e vorba! Surpriza s-a intamplat atunci cand prietenul ei s-a trezit ca este acostat de un necunoscut care ii stia numele, data de nastere si amanunte despre parinti. Nu, nu era extraterestru si nici ghicitor in stele! Pur si simplu ii gasise mai demult buletinul si vazandu-i pe tineri frecventand des locul, s-a gandit ca atunci cand ei vor reveni, ii va si inapoia buletinul prietenului lui O. A asteptat rabdator si cu prima ocazie in care l-a recunoscut pe posesorul de drept al cartii de identitate, n-a pregetat nici o clipa. Iar prietenul lui O. habar n-avea ca e in minus cu identitatea pe foaie… de vreo doua luni, doar!

In Parcul Tineretului, dupa cateva beri reci la terasa, prietena lui O. s-a trezit ca nu mai are portofel. Panica! Asa cum se intampla in legile lui Murphy, exact atunci cand cauti mai abitir, nu gasesti! Dar dupa cateva zile… ce sa vezi in cutia postala?!?! Chiar portofelul, intact!!! Tot din legile lui Murphy: atunci cand nu cauti, gasesti!”

Soptite de Alexandra Petrescu.

Dupa ce a citit ultimul meu post, L. mi-a impartasit o intamplare cu oameni buni, la care a asistat recent si de care a fost impresionata. Fiind la o bere cu prietenii si fiind inceput de weekend, L. & Co. s-au asezat pe unde au apucat, intre timp stand cu ochii in patru dupa o masa mai incapatoare. Cand in sfarsit au obtinut-o s-au mutat repede, bucurosi. Seara a continuat in mod placut. Multe rasete, glume si astfel orele au trecut repede. La un moment dat, unul din prieteni si-a dat seama ca nu mai are geanta cu el si si-a adus aminte ca a lasat-o la masa la care statusera initial. Degeaba s-au intors acolo, au cautat prin jur, pe o arie larga, geanta - nicaieri! Si acolo inghesuise toata viata lui: acte, unul din mobile, hartii de tot felul, numarul de telefon al ultimei cuceriri (asta e de la mine!). Cu o mica urma de speranta, a sunat la telefonul ramas in geanta - cine stie! poate ca printr-un noroc fenomenal, hotul o sa ii raspunda politicos si o sa stabileasca de comun acord, un loc de intalnire pentru a-i inapoia macar actele. Si pentru ca viata ofera tot timpul surprize atunci cand te astepti mai putin, hotul s-a metamorfozat in femeia care stergea mesele si facea curat - o femeie cinstita si buna, cu ochi luminosi. Ea a venit tremurand de emotie, cu geanta inapoi la “pagubit”. Multumim!

Soptita de Alexandra Petrescu.

“Dupa ce a citit ultimul meu post, L. mi-a impartasit o intamplare cu oameni buni, la care a asistat recent si de care a fost impresionata. Fiind la o bere cu prietenii si fiind inceput de weekend, L. & Co. s-au asezat pe unde au apucat, intre timp stand cu ochii in patru dupa o masa mai incapatoare. Cand in sfarsit au obtinut-o s-au mutat repede, bucurosi. Seara a continuat in mod placut. Multe rasete, glume si astfel orele au trecut repede. La un moment dat, unul din prieteni si-a dat seama ca nu mai are geanta cu el si si-a adus aminte ca a lasat-o la masa la care statusera initial. Degeaba s-au intors acolo, au cautat prin jur, pe o arie larga, geanta - nicaieri! Si acolo inghesuise toata viata lui: acte, unul din mobile, hartii de tot felul, numarul de telefon al ultimei cuceriri (asta e de la mine!). Cu o mica urma de speranta, a sunat la telefonul ramas in geanta - cine stie! poate ca printr-un noroc fenomenal, hotul o sa ii raspunda politicos si o sa stabileasca de comun acord, un loc de intalnire pentru a-i inapoia macar actele. Si pentru ca viata ofera tot timpul surprize atunci cand te astepti mai putin, hotul s-a metamorfozat in femeia care stergea mesele si facea curat - o femeie cinstita si buna, cu ochi luminosi. Ea a venit tremurand de emotie, cu geanta inapoi la “pagubit”. Multumim! ”

Culeasa de Alexandra Petrescu.