Archive for the ‘la volan’ Category

Un sofer pierde 4 ore pe drum!

Thursday, April 17th, 2008
2. Eram in Sibiu si mergeam spre Brasov, si incepuse sa se intunece. Fiind fata, nu pot face autostopul noaptea. Aveam rucsac, cort, etc in caz de nevoie, totusi. Niciun ban. Opreste o masina cam cu 10 minute inainte sa se intunece complet, mergea pana la Fagaras(e la jumatatea drumului). Am zis ca acolo pot sa-mi pun cortul linistita, deci e ok. Drumul era in constructie, cam 70 de semafoare intre SB si BV, facand drumul de o ora-doua sa tina si 4 ore. Dupa o ora incepe ploaia torentiala, de de-abia se vedea la un metru in fata. Cand ajungem in Fagaras, ma intreaba soferul “zici ca iti pui cortul?” “…da”. El iese din masina, pune benzina, se intoarce “hai ca merg pana la Brasov”. Asa a mers 2 ore in plus(si probabil tot 2 ore a fost di drumul intors) ca sa ajung eu cu bine la gara:).

Ah da, si un mic post scriptum. O data(cand eram nesimtita si nu ziceam din start ca n-am bani) ies din masina si incepe omul sa claxoneze rau. Eu deja ma gandeam cat de repede pot scoate portofelul ca sa-i dau niste bani, dar cand ajung inapoi la portiera zice “am deja un mobil, nu-mi mai trebuie altul” si-mi da mobilul care-mi cazuse pe scaunul din fata:).

Păţită de Mai Zorbescu.

Un grup de muncitori salveaza o tanara autostopista!

Thursday, April 17th, 2008
Eu fac foarte des autostopul. Rareori dau bani, deci zic ca de fiecare data cand cineva ma ia face o fapta buna. Totusi, doua persoane au iesit foarte mult in evidenta.

1. O data, pe Constanta-Bucuresti, era sa fiu violata. Nu am fost, pana la urma, dar am ramas in camp, pe un drum destul de abandonat, plangand la greu. Opreste un microbuz cu muncitori(vreo 6-7). Cand ma vad, ma intreaba ce am, etc. Mi-au dat niste apa, m-am calmat putin, si le-am zis ca era sa fiu violata. Aveam semn de Bucuresti, ei mergeau la Calarasi. Au pus mana de la mana pana au strans bani de bilet de tren, si nu numai. De la primul sat(unde mi-au luat biscuiti si apa) s-au abatut de la drum ca sa ajunga la cea mai apropiata gara(o halta), au insistat sa ia ei biletul si au si vorbit cu unicul angajat cfr sa se uite dupa mine, sa nu se aproprie cineva si sa-mi faca vreun rau(avand in vedere ca atunci cand a venit cineva si voia sa se aseze langa mine a si urlat “stai departe de fata” cred ca i-au lasat si un bacsis pt asta).

Păţită de Mai Zorbescu.

Mama si fiica luate de o masina!

Thursday, April 17th, 2008
Sambata dupa amiaza. Oras jumate pustiu - jumate buimacit de simulari de summit. Sandra pe calea Floreasca, intorcandu-se din Pipera spre DT. In statia de langa Spring Time, 2 doamne. Autobuz oha in spate, caci de acolo veneam.

Am tras pe dreapta, am deschis geamul si le-am zis ca merg pana la Stefan cel Mare si ca am masina goala, daca nu vor sa vina cu mine.
Pauza si priviri uluite. “Eh, nu, lasati, nu va deranjati” - erau impreuna, mama si fiica.
Eu insist: “Sa stiti ca nu e niciun deranj, oricum merg in directia aia, iar dumneavoastra probabil ca mai aveti de asteptat pana sa vina un autobuz”.
Mama se uita la fiica: “Zi tu, ce facem? Mergem cu domnisoara?”.
Fiica mai avea un pic si izbucnea in ras. Ridica din umeri. “Bine, hai!”.
In masina, discutia despre unde merg ele si ce-i cu mine de fac din astea. Le-am zis ca pur si simplu daca eram in locul lor mi-ar fi placut sa-mi economiseasca cineva 10 minute si ca d’asta le-am luat. Fiica a spus ceva de genul “La inceput am crezut ca e ceva neinregula…”.

Le-am lasat in dreptul Spitalului de Urgenta si am facut dreapta spre Victoriei. M-a coplesit un zambet cat mine de mare. Facutul de lucruri dragute da un natural high foaaaarte tare! :)

Comisa de Sandra.

O batranica a fost la un pas de a fi lovita cu masina!

Thursday, April 17th, 2008
Povesteam cu ceva vreme in urma de Random Acts of Kindness si de o mica intamplare ce a avut loc in ziua in care am descoperit site-ul. Imi amintesc periodic si de site si de acea intamplare, dar spre rusinea mea nu am mai provocat alte astfel de mici evenimente.

Pana saptamana trecuta… Lasam pietoni sa treaca pe zebra de la Elefterie, cand am vazut o batranica ce traversa ditamai bulevardul, fara sa se uite si in directia din care veneam eu. Am pornit foarte incet pentru a-i lasa timp sa treaca fara sa o sperii. Cand a ajuns in dreptul meu s-a oprit brusc, realizand ca nu se asigurase si din directia mea. Am oprit si eu, i-am zambit si i-am facut semn sa treaca. A zambit si ea larg, mi-a facut semn ca mersi si a trecut prin fata masinii mele. Am mai dat si eu din cap o data, continuand sa zambesc.

Batranica a venit la geamul din dreapta si a inceput sa-mi spuna ceva. I-am facut semn sa stea putin, am dat muzica incet, mi-am pus avariile si am deschis geamul. Am rugat-o sa repete pentru ca nu o auzisem.

Ea: Domnisoara, ce vigilenta sunteti! Eu nu va vazusem, noroc ca ati oprit dumneavoastra.
Eu: Nicio problema :)
Ea: Va multumesc mult, sa aveti o zi minunata!
Eu: [deja razand] Cu placere, doamna, o zi frumoasa si dumneavoastra!
Ea: Stiti ca e sarbatoare azi, d’asta ma grabeam, ma duc la biserica.
Eu: Da? Ce sarbatoare e?
Ea: Intrarea Maicii Domnului in biserica, vedeti ca e sarbatoare cu rosu, sa nu spalati!
Eu: Aham, ok n-o sa spal. Sarbatori fericite atunci!
Ea: Sanatate! La revedere!
Eu: La revedere!

Am plecat de acolo cu gura pana la urechi. Nu-mi vine sa cred cat de misto sunt interactiunile cu necunoscuti. Acum ca am scris povestea nu mai stiu al cui e random act of kindness… al meu ca am lasat-o sa trec si am ascultat ce avea de zis, sau al ei ca mi-a oferit un moment de umanitate intr-o perioada in care tanjesc dupa ele.

Comisa de Sandra.