Multumeste * net

Nici nu-mi vine sa cred ca mi-am adus aminte de asta. Eram anul 2 sau 3 de facultate si, din neatentie, indoisem abonamentul de la metrou. Cum acesta nu mai functiona in aparat (mai exact, era respins de fiecare data) trebuia sa ma duc frumos la doamnele de la ghiseu sa ma rog de ele sa-mi dea drumul pe la un aparat separat. Ma rog, inca nu am ajuns la fapta buna :).

Intr-o seara ma grabeam ingrozitor si m-am dus la doamnele din ghereta sa le rog sa-mi dea drumul, doar ca una dintre ele era cu capsa pusa si a inceput sa tipe la mine ca sunt inconstienta si incapabila sa am grija de propriul meu abonament si ca n-are niciun gand sa-mi dea drumul. Pe langa mine a trecut un baiat care, dupa ce a trecut de bara, mi-a lasat mie a doua calatorie de pe cartela lui. Nici n-am apucat sa-i multumesc pentru ca a alergat dupa metrou si eu eram prea blocata ca sa reactionez in timp util. Dar a fost poate, unul dintre cele mai frumoase gesturi pe care cineva complet necunoscut l-a facut pentru mine.

Ii multumesc acum, poate poate o sa citeasca si el aici…

Patita de Bianca.

Intamplarea nu este patita de mine, doar am fost martor. Stateam deja de trei sferturi de ora la una din cozile pentru inscrierea la facultate in noul an. In paralel cu mine era un baiat care a ajuns cu un avans de o persoana in fata ghiseului, asa am putut observa urmatoarele. Avea de platit taxa de inscriere la master- 800 euro. El retinuse gresit si nu avea destui bani la el (precizez ca era vorba de cateva milioane bune). Un domn din spatele lui, tatal unei studente, a inceput sa se caute de bani si i-a spus ca il imprumuta el.. Initial m-am gandit ca este o miscare naiva si destul de periculoasa, dar domnul era motivat numai de solidaritatea rabdarii pierdute cu orele la (inca) o coada pe banii nostri. Stam prost la capitolul incredere in semeni, e bine ca din cand in cand mai vedem si raza aia timida de soare…

Soptita de Marina.

Acum cateva zile eram intr-un magazin alimentar. Am pus cumparaturile intr-o punga, am platit cu bonuri ce cumparasem, dar imi mai trebuiau 0.2 lei. Si nu aveam. Ma enerveaza teribil situatiile astea, nu-mi place sa raman datoare. Aveam doar cardul la mine. Vanzatoarea mi-a zis ca e prea mica suma pentru a plati cu cardul. Un tip din spate i-a intins cei 0.2 lei. Mi-a inveselit toata ziua, pe bune.
Multumesc!

Soptita de Elena.

1. Azi mi s-a intmplat si mie. Ma opresc dimineata la fructe… dezamagita ca nu au capsuni… ma hotarasc sa-mi iau 2 mere, pana revin sa-mi iau si capsuni…. si scot o hartie de 50 Ron… din pacate, find o ora atat de matinala, 9.20 dimineata, tanti de la fructe nu avea sa-mi dea rest. Resemnata, imi iau inapoi hartia si las merele. Dar ea mi le intinde, si imi spune “ne socotim la pranz cand vii sa iei capsunile”. Si uite asa m-am ales eu cu 2 mere cumparate pe datorie pana la pranz cand m-am intors sa-mi iau capsunile si sa-mi platesc datoria! Ziua parca a fost mai frumoasa inceputa cu o asa buna-dispozitie insuflata de la prima ora:)

2. Mi s-a intamplat, din nou sa raman fara cuvinte, in fata unor fapte atat de frumoase. Pentru ca mereu bunatatea Oamenilor ma impresioneaza. Astazi cineva imi povestea ca abia asteapta sa ajunga la Mobexpert sa cumpere saltele… Nimic iesit din comun. In fond, mai toata lumea este incantata cand achizitioneaza lucruri. Insa, clipa in care am ramas fara cuvinte a fost cand ne-a povestit cum a avut-o internata pe cea mica si a fost nevoita sa stea pe o saltea pe care nu ar trebui sa stea nici un copil, mai ales cei bolnavi! Si cum s-a hotarat sa cumpere 2 saltele mici, si una mai mare pentru spital, cum a cautat prin tot orasul saltele, dar cele pentru copii, dimensiunea de care avea nevoie se gasesc greu, cum i-au promis cei de la Mobexpert ca le fac la comanda… Si daca tot ia saltele poate ia si niste cearceafuri si o draperie… Eu deja eram uimita de ceea ce auzeam. Mereu ma face fericita sa vad ca Oameni cu “O” mare nu au disparut inca fara urma. Si consider ca ar trebui sa le urmam toti exemplul, fiecare cu ce putem.

Soptite de Lucia.

“C. si-a asteptat cu bratele deschise prietena din Olanda - plecata acolo la studii si intoarsa acasa fara un ban de paine. C. a gazduit-o, i-a dat bani fara pretentia de a-i fi inapoiati vreodata si a ajutat-o pana cand prietena s-a pus pe picioare. Imi place sa cred ca oricine ar face acest lucru pentru un prieten aflat in nevoie.

Caminul de la Universitatea din Cluj se inchisese pe perioada vacantei, iar el ar fi vrut sa stea langa iubita lui care lua meditatii pentru arhitectura acolo. Bani nu aveau prea multi iar naveta Bucuresti-Cluj era istovitoare. Salvarea a venit din partea unei prietene care le-a imprumutat o camera din apartamentul ei si astfel si optiunea “cort” a fost taiata de pe lista.

Al. se indrepta spre serviciu, binedispus de soare si de strada curata. Deodata s-a trezit ca trebuie sa faca slalom printre cateva bidoane de plastic turtite si pungi de chipsuri aruncate la intamplare, pe asfalt. Ca dimineata altuia sa nu fie stricata in acelasi mod, Al. s-a aplecat dupa ele, le-a strans si le-a dus acolo unde le era locul de drept: la gunoi.

A. n-avea bilet, nici in statie nu exista vreun chiosc de unde sa cumpere si era prea tarziu sa isi intrerupa traseul la un moment dat unde ar fi gasit asa ceva. Noroc cu o colega de serviciu intalnita pe autobuz, care i-a dat biletul ei si care a salvat-o de posibile momente jenante cu controlorii. A. i-a promis sa i-l inapoieze.

In seara aceea era concertul Haggard si A. il asteptase atat! Dar tot in seara aceea, prietena ei avea mari probleme existentiale. O parasise iubitul, nu mai avea incredere in ea, nu mai putea sa lupte, toate nenorocirile se abatusera asupra ei, fara iesire. A. n-a avut inima sa o lase singura. Astfel ca mai tarziu cu 18 ore si cu un concert in minus, A. a reusit sa readuca speranta in sufletul prietenei sale. Bunatatea inseamna si sa renunti la tine pentru binele altuia.”

Culese de Alexandra Petrescu.