Multumeste * net

Multumirile mele nu sunt o reactie la vreo fapta eroica, la salvarea unei vieti sau ajutorarea vreunei batranici. Dar in lumea noastra corectitudinea a pierdut meciul cu interesul personal, si de aceea voi spune povestea scurta a doamnei de la chioscul de ziare aflat in dreptul gogosii infuriate de la Unirii, langa fosta BIR. Am cumparat DVD-ul cu filmul 12 Monkeys, dupa care am mai intarziat prin oras, iar seara, in drum spre casa, uitandu-ma la achitizie am constatat stupefiat ca tocmai cumparasem o superba carcasa. Atat. Ca DVD-ul nu era inauntru!

Era tarziu, femeia plecase acasa de mult. Pretul DVD-ului era nesemnificativ, dar aici era vorba de un principiu… si in plus voiam neaparat filmul respectiv, pe care nu-l mai gaseam in alta parte.

A doua zi m-am dus la chiosc, cu argumentatia gata pregatita si toate posibilele ei contraargumente gata combatute.

- Sarut mana, am cumparat iesi DVD-ul acesta de la dvs… si am avut o surpriza…

- Ce, era alt film?! spune vanzatoarea alarmata.

- Nu, si mai bine.

Si-i arat carcasa goala. Acesta era momentul critic, in functie de care urma sa trec la represalii mai dure sau mai blande. Cand colo…

- Aaa, vai, imi cer scuze, stati ca va dau imediat altul!

Nu ma asteptam la atata promptitudine… Dar asta nu a fost totul. Femeia a cotrobait pe sub tejghea si, odata cu DVD-ul cel nou, mi-a mai dat unul, cel cu A Bronx Story:

- Vi-l fac cadou si pe asta, ca m-ati inteles si nu mi-ati facut greutati la patron!

Imi pare rau ca in ziua de azi e de mentionat un gest frumos, cand de fapt ar fi trebuit sa fie ceva normal. Dar asta este, si-i multumesc doamnei in cauza.

Patita de veone.

Sunt genul de om care doar cand aude ca cineva are nevoie de ajutor sau doar se plange de vreo problema imediat ma ofer sa-l ajut, asa s-a intamplat intr-o zi cand ma aflam intr-un magazin de paine si imi feliam painea la un aparat pt feliat, cand deodata vad o tanti care parea foarte de treaba ca intra in magazin si merge direct la caserie si incepe sa-i povesteasca casierei ca a cumparat un pachet de tigari “parliament” (sper ca am scris corect) pentru al duce medicului insa nu a mai mers la medic si a ramas cu tigarile si la ea in familie nu se fumeaza si are nevoie de banii pe care i-a dat pe tigari astfel incat rugamintea ei era ca, casiera sa-i inapoieze banii platiti, dar bineinteles ca tanti casiera a refuzat-o. Eu ca o mare saritoare ce sunt in acest timp m-a gandeam ca ii pot cumpara eu tigarile sarmanei, eu nu fumez, sotul meu fumeaza kent dar poate vreodata se vor fuma acele tigari si gata, insa in acelasi timp mi-am adus aminte ca aveam in portofel doar 2 bancnote de 10 lei. Nici o problema mi-am zis, lasa ca nu saracesc eu daca ii dau doamnei 10 lei pe acel pachet de tigari. Suparata femeia trecu pe langa mine spre iesire. In acel moment i-am spus: “doamna, am si eu o rugaminte, ma puteti ajuta si pe mine sa imi pun painea in punga?”. In acel moment s-a transformat din acea “tanti de treaba” intr-o “tanti nesuferita” si cu o privire plina de ura si mi-a raspuns: “dar ce sunt eu? sa va ajute astea ca de aia sunt platite, de aia lucreaza aici”. In acel moment pe casiera a bufnit-o rasul si mi-a zis: “stati doamna ca va ajut eu” dar i-am raspuns ca nu aveam nevoie de ajutor pentru ca nu este prima oara cand imi pun singura painea feliata in sacosa doar ca vroiam sa-i cumpar eu pachetul de tigari…. am ramas cu un gust foarte amar dupa aceasta “fapta buna nereusita” insa voi continua sa fac fapte bune de fiecare data chiar daca, cateodata pt. cine nu merita.

Comisa de Alinutza.

1. Azi mi s-a intmplat si mie. Ma opresc dimineata la fructe… dezamagita ca nu au capsuni… ma hotarasc sa-mi iau 2 mere, pana revin sa-mi iau si capsuni…. si scot o hartie de 50 Ron… din pacate, find o ora atat de matinala, 9.20 dimineata, tanti de la fructe nu avea sa-mi dea rest. Resemnata, imi iau inapoi hartia si las merele. Dar ea mi le intinde, si imi spune “ne socotim la pranz cand vii sa iei capsunile”. Si uite asa m-am ales eu cu 2 mere cumparate pe datorie pana la pranz cand m-am intors sa-mi iau capsunile si sa-mi platesc datoria! Ziua parca a fost mai frumoasa inceputa cu o asa buna-dispozitie insuflata de la prima ora:)

2. Mi s-a intamplat, din nou sa raman fara cuvinte, in fata unor fapte atat de frumoase. Pentru ca mereu bunatatea Oamenilor ma impresioneaza. Astazi cineva imi povestea ca abia asteapta sa ajunga la Mobexpert sa cumpere saltele… Nimic iesit din comun. In fond, mai toata lumea este incantata cand achizitioneaza lucruri. Insa, clipa in care am ramas fara cuvinte a fost cand ne-a povestit cum a avut-o internata pe cea mica si a fost nevoita sa stea pe o saltea pe care nu ar trebui sa stea nici un copil, mai ales cei bolnavi! Si cum s-a hotarat sa cumpere 2 saltele mici, si una mai mare pentru spital, cum a cautat prin tot orasul saltele, dar cele pentru copii, dimensiunea de care avea nevoie se gasesc greu, cum i-au promis cei de la Mobexpert ca le fac la comanda… Si daca tot ia saltele poate ia si niste cearceafuri si o draperie… Eu deja eram uimita de ceea ce auzeam. Mereu ma face fericita sa vad ca Oameni cu “O” mare nu au disparut inca fara urma. Si consider ca ar trebui sa le urmam toti exemplul, fiecare cu ce putem.

Soptite de Lucia.