Archive for the ‘cu spitale’ Category

Recuperare

Saturday, July 26th, 2008

Am citit aproape toate articolele si m-au impresionat f mult! E intr-adevar o adevarata armonie sa vezi oameni ajutand oameni:)! Nimeni nu e mai prejos sau mai presus ca noi, suntem egali, ne respectam reciproc si evident ne dam o mana de ajutor la nevoie!

Mi s-a intamplat si mie acest lucru, mai precis am avut parte de un ajutor divin! Este vorba de o boala destul de grava pe care am avut-o la varsta de 6 ani, respectiv leucemie! Eram mica, nu stiam care sunt urmarile unei astfel de boli, stiam doar care sunt lucrurile adorate de copii de varsta mea cum ar fi: creioanele colorate, revistele pentru colorat, papusile! Singurul lucru pe care mi-l amintesc e ca am stat cu bunica in spital, iar parintii mei ma vizitau o data pe saptamana (eu sunt din Brasov, dar am fost internata la Targu Mures)! Printr-o minune si prin efortul doctorilor de acolo am reusit sa capat o noua sansa la viata, sa ma insanatosesc si sa ma bucur din plin de viata! Asadar am un enorm MULTUMESC Celui Bun de Sus pentru ca m-a calauzit si mi-a dat sansa pe care multi oameni si-ar dori-o! Tin sa multumesc pe aceasta cale Sandrei pentru oportunitatea de a-mi exprima gandurile alaturi de voi:) Sper ca viata sa va ofere multe prilejuri de a multumi aproapelui! Multa sanatate!

Patita de Elena.

Afara cu Fram!

Tuesday, July 8th, 2008

Mama cumnatei mele a fost internata in spital. Statea intr-un salon cu inca 11 persoane la Municipal. Pe caldurile din ultimele saptamani din Bucuresti, singura sursa de racoare era un frigider antic si medieval, Fram, din cele mici cat un minibar. Pe langa ca nu incapeau niciodata lucrurile tuturor pacientilor din salon, frigiderul nici nu se inchidea ca lumea, nici nu racea bine.

Cand Raluca si Andrei (cumnata mea si fratele meu) au ajuns acolo si au vazut toate acestea s-au intristat foarte tare, dar nu i-a tinut mult. Au plecat de la spital, s-au oprit in primul magazin de electrocasnice si au cumparat un frigider mare si “sanatos” pe care l-au donat spitalului, pentru salonul respectiv.

Nu au vrut sa trimita mail despre aceasta intamplare pentru ca au spus ca li se pare normal, ca oricine ar fi putut - ar fi facut acelasi lucru si nu vor sa se laude. Eu cred insa ca povestea merita spusa, ca merita sa aflati despre “normalitatea” lor :)

Comisa de Andrei si Raluca, soptita de Sandra.