Multumeste * net

Un filmulet facut de cei de la Next pentru fundatia Copii In Dificultate:

Soptita de Andrei.

1. Azi mi s-a intmplat si mie. Ma opresc dimineata la fructe… dezamagita ca nu au capsuni… ma hotarasc sa-mi iau 2 mere, pana revin sa-mi iau si capsuni…. si scot o hartie de 50 Ron… din pacate, find o ora atat de matinala, 9.20 dimineata, tanti de la fructe nu avea sa-mi dea rest. Resemnata, imi iau inapoi hartia si las merele. Dar ea mi le intinde, si imi spune “ne socotim la pranz cand vii sa iei capsunile”. Si uite asa m-am ales eu cu 2 mere cumparate pe datorie pana la pranz cand m-am intors sa-mi iau capsunile si sa-mi platesc datoria! Ziua parca a fost mai frumoasa inceputa cu o asa buna-dispozitie insuflata de la prima ora:)

2. Mi s-a intamplat, din nou sa raman fara cuvinte, in fata unor fapte atat de frumoase. Pentru ca mereu bunatatea Oamenilor ma impresioneaza. Astazi cineva imi povestea ca abia asteapta sa ajunga la Mobexpert sa cumpere saltele… Nimic iesit din comun. In fond, mai toata lumea este incantata cand achizitioneaza lucruri. Insa, clipa in care am ramas fara cuvinte a fost cand ne-a povestit cum a avut-o internata pe cea mica si a fost nevoita sa stea pe o saltea pe care nu ar trebui sa stea nici un copil, mai ales cei bolnavi! Si cum s-a hotarat sa cumpere 2 saltele mici, si una mai mare pentru spital, cum a cautat prin tot orasul saltele, dar cele pentru copii, dimensiunea de care avea nevoie se gasesc greu, cum i-au promis cei de la Mobexpert ca le fac la comanda… Si daca tot ia saltele poate ia si niste cearceafuri si o draperie… Eu deja eram uimita de ceea ce auzeam. Mereu ma face fericita sa vad ca Oameni cu “O” mare nu au disparut inca fara urma. Si consider ca ar trebui sa le urmam toti exemplul, fiecare cu ce putem.

Soptite de Lucia.

“Cristi este unul din copii strazii, copii cu care eu am lucrat aproape trei ani. Avea 10 ani si pe vremea aceea eu lucram intr-o fundatie care le acorda asistenta medicala. Cristi a venit intr-o zi la centru si pentru ca a devenit violent ( nu-i place faptul ca existau niste reguli) am fost nevoita sa-i cer sa plece. Asta nu a facut decat sa-l infurie si mai tare. Am continuat sa-i explic ca regulile trebuie respectate, fara alt raspuns din partea lui decat furie. Si atunci mi-a venit ideea de a-l invita pe Cristi pana la coltul strazii pe care era centrul ca sa-i cumpar o inghetata. Dumnezeule, a fost atat de incantat…. Am realizat cat de usor este sa faci fericit un copil si cat de mult timp ne trebuie noua sa intelegem asta. Din ziua aceea, relatia mea cu el a fost una deosebita. Din pacate, Cristi a murit cateva luni mai tarziu, intr-un canal, eu i-am descoperit cadavrul la 5 zile de la moartea sa. I-am cautat atunci familia si am avut supriza sa constat ca tot ceea ce-mi spusese el despre parintii lui fusese adevarat. Am avut ocazia sa ofer unui copil al strazii o inghetata si amintirea acelor clipe, zambetul lui larg, scanteia din ochii lui imi aduc si acum, dupa 10 ani zambetul pe buze.  E atat de usor sa-i facem pe ceilalti fericiti si atat de greu intelegem asta….”

Comisa de Angelica Preda.