Sunt genul de om care doar cand aude ca cineva are nevoie de ajutor sau doar se plange de vreo problema imediat ma ofer sa-l ajut, asa s-a intamplat intr-o zi cand ma aflam intr-un magazin de paine si imi feliam painea la un aparat pt feliat, cand deodata vad o tanti care parea foarte de treaba ca intra in magazin si merge direct la caserie si incepe sa-i povesteasca casierei ca a cumparat un pachet de tigari “parliament” (sper ca am scris corect) pentru al duce medicului insa nu a mai mers la medic si a ramas cu tigarile si la ea in familie nu se fumeaza si are nevoie de banii pe care i-a dat pe tigari astfel incat rugamintea ei era ca, casiera sa-i inapoieze banii platiti, dar bineinteles ca tanti casiera a refuzat-o. Eu ca o mare saritoare ce sunt in acest timp m-a gandeam ca ii pot cumpara eu tigarile sarmanei, eu nu fumez, sotul meu fumeaza kent dar poate vreodata se vor fuma acele tigari si gata, insa in acelasi timp mi-am adus aminte ca aveam in portofel doar 2 bancnote de 10 lei. Nici o problema mi-am zis, lasa ca nu saracesc eu daca ii dau doamnei 10 lei pe acel pachet de tigari. Suparata femeia trecu pe langa mine spre iesire. In acel moment i-am spus: “doamna, am si eu o rugaminte, ma puteti ajuta si pe mine sa imi pun painea in punga?”. In acel moment s-a transformat din acea “tanti de treaba” intr-o “tanti nesuferita” si cu o privire plina de ura si mi-a raspuns: “dar ce sunt eu? sa va ajute astea ca de aia sunt platite, de aia lucreaza aici”. In acel moment pe casiera a bufnit-o rasul si mi-a zis: “stati doamna ca va ajut eu” dar i-am raspuns ca nu aveam nevoie de ajutor pentru ca nu este prima oara cand imi pun singura painea feliata in sacosa doar ca vroiam sa-i cumpar eu pachetul de tigari…. am ramas cu un gust foarte amar dupa aceasta “fapta buna nereusita” insa voi continua sa fac fapte bune de fiecare data chiar daca, cateodata pt. cine nu merita.
Comisa de Alinutza.
-ro.png)
Alinutza, m-am gandit un pic inainte sa public mesajul tau… Ma gandeam ca spiritul Multumeste*net vorbeste despre gesturi neinteresate, fara judecata, fara a te gandi cine “merita” sau nu ajutorul… cum se potriveste asta cu a “pune la incercare” oamenii care au nevoie de ajutor inainte de a li-l oferi?
Pe de alta parte, inteleg gustul amar pe care ti l-a provocat intamplarea si mi se pare de apreciat ca nu te lasi descurajata si ca nu te vei opri din fapte bune
La cat mai putine intamplari de acest fel si la cat mai multe fapte bune “reusite”!
Acum sincer ce ai fi facut in locul meu? In prima faza eu am inteles-o pe sarmana femeie dar privirea pe care mi-a aruncat-o …..
Te cred… pe de alta parte, nu stiu daca se uita urat neaparat la tine, cred ca era doar neputinta, poate chiar furia provocata de vanzatoare… Eu nu reusesc sa bag mana inapoi in buzunar odata ce am decis sa ofer, chiar daca de multe ori ma gandesc ulterior daca a “meritat” sau nu si ma intreb daca persoana respectiva “intelege” ceva din gestul meu… Oricum, recitind acum articolul si comentariul tau, ma gandesc ca i-ai dat ceva important acelei femei, chiar daca nu i-ai dat bani… imi inchipui ca i-ai reamintit ca nu e ok sa-ti versi nervii pe necunoscuti, iar asta zic ca e o lectie importanta
Faza este ca eu de fapt nu am vrut sa o testez ci pur si simplu nu am vrut sa o ratez… pana imi puneam eu painea in punga, imi scoteam portofelul in geanta… doar ca asa am gandit eu ulterior referitor la comentariul meu cum ca nu ar trebui sa ceara ajutor daca nu a fost in stare sa ajute pentru ca stiu foarte bine cum este sa faci un bine pt cine chiar nu merita.
Corect… scuza-ma daca am fost deplasata…