Un zambet pentru 20 de bani
Acum cateva zile eram intr-un magazin alimentar. Am pus cumparaturile intr-o punga, am platit cu bonuri ce cumparasem, dar imi mai trebuiau 0.2 lei. Si nu aveam. Ma enerveaza teribil situatiile astea, nu-mi place sa raman datoare. Aveam doar cardul la mine. Vanzatoarea mi-a zis ca e prea mica suma pentru a plati cu cardul. Un tip din spate i-a intins cei 0.2 lei. Mi-a inveselit toata ziua, pe bune.
Multumesc!
Soptita de Elena.
This entry was posted on Monday, October 6th, 2008 at 12:39 am and is filed under cu/fara datorii, sa multumim. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.
October 15th, 2008 at 1:06 am
Cutremuratoare intimplare ! Merita povestita pe NET . Cit de saraci am fi fost fara s-o cunoastem !!!
October 18th, 2008 at 1:45 pm
Dacă toţi ar fi la fel ca acel domn…ar fi o românie foarte frumoasă…
November 12th, 2008 at 11:44 pm
@Sir Reginald: Sper ca e o ironie comentariul tau
November 13th, 2008 at 12:45 pm
Ale, cred ca Sir Reginald a comentat din inima sincer cutremurata de frumusetea povestii… Altfel ar inseamna ca si-a pierdut 3 minute din viata si 3 unitati de energie doar ca se se afle in treaba… ceea ce este exclus pentru un domn cu “sir” in fatza si cu link la trilulilu