Multumeste * net

Acum vreun an jumatate, am plecat dimineata de la niste prieteni din camin cu gandul sa ma duc la facultate cu tramvaiul. Si cum se intampla ca pe canicula bucuresteana este imporsibil sa nu iti vina din cand in cand rau, eu am avut o cadere de calciu foarte urata exact cu 2 statii inainte sa schimb mijlocul de transport. Stateam in picioare si desi am rugat cativa alti calatori sa imi cedeze locul lor, nu pareau impresionati de faptu ca abia ma puteam tine de bara laterala si eram pe punctul de a lesina. Atunci o doamna gravida, si dansa fara loc s-a oferit sa ma sustina pana la statia in care ma dadeam jos, deoarece dansa mergea mai departe si nu ma mai putea ajuta in continuare. Din fericire m-a si ajutat sa cobor. Traversand strada pana la statia de autobuz, de unde trebuia sa plec spre Piata Romana, am simtit ca voi lesina si m-am fortat sa ajung macar pana la banca din statie. Din nefericire nu am reusit, lesinand exact in fata bancii, pe trotuar. Cineva a inceput sa traga d geanta mea, pe care mi se inclestasera mainile. In delirul momentelor acelora am crezut ca cineva inceraca sa profite de starea mea ca sa imi fure lucrurile dar s-a dovedit ca era decat o doamna in varsta care incerca sa ma desclesteze si sa ma aseze pe banca. Apoi alte 4 persoane au avut grija de mine, au sunat la salvare, mi-au cumparat apa si au stat cu mine 40 de minute pana cand a sosot masina de salvare, timp in care au mai sunat de 3 ori, speriate ca ceva grav se poate intampla in continuare. Dupa ce salvarea a sosit eu imi revenisem apropae complet, dar 2 dintre femeiele care avusesera grija de mine au stat alaturi pana cand asistenta le-a spus ca totul va fi ok. Nici nu am stiut cum sa le multumesc, eram intr-o stare de soc atat de la caderea de calciu cat si de la faptul ca atatia oameni m-au ajutat cand eram total pierduta in mijlocul Bucurestiului (asta in ciuda toturor miturilor locale ca in Bucuresti poti sa mori pe strada si nimanui nu-i pasa). Doamna de la salvare m-a mustrat, zicandu-mi ca la 18 ani nu se lesina pe strada, ca asta este ceva pe care o patesc de obicei batranii si ca ar trebui sa ma mai multa grija de mine. Si desi i-am comunicat ca ma pot duce singura acasa, nu a vrut sa ma lase pana nu am sunat o prietena sa ma ridice. Si cum prietena mea nu putea pentru ca era foarte departe de locul faptei, si salvarea nu putea astepta pana cand ea sosea, doamna de la salvare a decis ca ma vor duce cu masina pana unde era prietena mea, la Hala Traian, desi locul acela nu era sub jurisdictia spitalului respectiv, ba chiar era foarte departe de zona unde lesinasem. Desi le-am multumit oamenilor acelora si atunci, cred ca merita sa o fac de fiecare data cand imi aduc aminte de ceea ce au facut pentru mine. Am descoperit ca Bucurestiul nu este asa de vicios si ca poti gasi ajutor si fara sa ceri. Multumesc

Patita de Diana.

(10 votes, average: 5 out of 5)

 Loading ...