Inocent
Ma urcasem in metrou la Piata Muncii intr-o dimineata, somnoroasa, injurandu-l in sinea mea pe Cuza pentru obligatia de a merge la scoala (saracu’…) Ma asez si eu pe un scaun, gata sa atipesc. Vizavi de mine, un tip simpatic, cu vreo 3 ani mai mare, citeste un curs. Brusc, mintea mea se trezeste, imi aranjez suvitele si il cercetez curioasa, vazandu-i expresia de concentrare…Oare ce o citi acolo?? O avea examen azi… hmmm…? Din cand in cand il simt cum ridica ochii. Intorc rapid privirea, sa nu mi-o surprinda, privesc fara sa vad toate perechile de incaltari din fata. Deja zambeste, il vad cu coada ochiului. Ma inrosesc si nu ma mai uit la el. Ce mincinoasa suuuunt!!! Nu mai pot sa ma abtin acum, il privesc fara retinere. El ia o foaie din clipboard si o impatureste. (Ahhh…s-o fi plictisit…cred si eu, e greu sa inveti in metrou.)
Deja suntem la Obor. Incepe sa impatureasca cu si mai multa graba. Aproape ca ma holbez, in mine a crescut curiozitatea si zambetul. E clar ca are un scop. Heeeyy, ce dragut, stie origami. Seamana cu…stai sa
vad…Ce animal o fi facut? Aproape tot vagonul se uita la mainile sale acum, fascinati, dar el e concentrat si impatureste cu febra in continuare. Piata Victoriei. Ma ridic sa cobor, privind pasarea din mainile lui. Astept langa scaunul sau sa opreasca metroul si sa se deschida usile. El imi intinde figurina: “Poftim. O sa iti poarte noroc.” Zambesc din toata inima si din toti dintii, ii multumesc si ezit….sa raman…in metrou..intarzii la scoala…oare…ar trebui sa raman sau sa las asa totul, un gest frumos? S-au inchis usile, simt in spate cum porneste metroul si privesc trista. Primul regret din viata.
Pe hartie nu era vizibil niciun numar, era dintr-un curs de informatica si mi-a fost mila sa o despaturesc, stiind ca nu voi gasi nimic altceva de legatura.
Vreau sa ii multumesc necunoscutului ca mi-a daruit o zi draguta, un sentiment puternic si un zambet larg. Am tinut pasarea toata ziua pe banca, povestind tuturor despre acest gest superb. O pastrez si acum intr-o cutie de amintiri…Si sunt o norocoasa.
Patita de Raisa-Miruna.
This entry was posted on Tuesday, September 2nd, 2008 at 12:49 pm and is filed under din metrou. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.