Bunica pentru o zi
“Eram cu mama la cumparaturi intr-un supermarket din Bucuresti. Am observat-o pe o batranica care se tot uita la diverse produse pe rafturi. Cosul … aproape gol. Intamplarea a facut ca sa fie in fata mea la casa. Avea urmatoarele produse: un pui congelat, o ciocolata, un pliculet minuscul de cafea si o sticla de ulei. Statea cu ochii fixati pe ecranul casei de marcat. Supararea pe care am vazut-o pe fata ei in momentul cand a vazut suma .. a fost …… Nu stia la ce sa renunte. Vanzatoarea a inceput sa-si piarda rabdarea. I-a spus: “daca nu ai bani de ce am venit la cumparaturi?” I-am luat produsele, i le-am pus intr-o punguta, am platit si i-am spus doamnei mai in varsta ca eu nu mai am bunica si mi-as dori sa creada ca pentru o zi dumneaei este bunica mea.
A avut un moment de ezitare, mi-a multumit si a plecat.
Nu stiu daca asta este o fapta buna……”
(15 votes, average: 5 out of 5)
Loading ...
August 16th, 2008 at 12:35 am
Aproape mi-au dat lacrimile cand am citit…felicitari pentru fapta buna!
August 16th, 2008 at 7:44 pm
e MINUNAT ce ai facut!
August 16th, 2008 at 10:17 pm
E de maxim prost gust sa te umfli in pene cu gesturi de asemenea factura si, in plus, tot ce faci este sa sa deprimi oamenii cu texte si intamplari de genul asta. Damn, mi-ai stricat toata seara! Sper sa te bucuri macar cand strici dispozitia.
August 19th, 2008 at 5:00 pm
mie mi se pare un gest minunat si mi-au dat si mie un picutz lacrimile.
August 19th, 2008 at 6:37 pm
porcaria, daca vreti, este ca, in general, pensionarii nu-si permit niste lucruri de bun simt…
in ceea ce priveste opinia lui panda… ei bine, ea nici macar nu a pretins ca asta e o fapta buna, spune doar ca nu stie daca asta e o fapta buna!!!! Hello! Poate ca puterea exemplului personal e ceea ce ar fi trebuit sa retii. Si daca tu faci deja astfel de gesturi, atunci felicitari! Iar pentru cei care inca nu le fac, poate ca ar trebui sa o faca macar o data.
August 20th, 2008 at 5:02 pm
MI-au dat lacrimile, este incredibil gestul tau!
August 21st, 2008 at 11:58 pm
Fain. Cum va fii oare lumea atunci cand eu voi fii batrana ?
August 22nd, 2008 at 10:06 pm
Ai facut o fapta foarte buna! E o poveste minunata, ai inseninat ziua unei batrane, care probabil nu mai are parte de multe bucurii…
August 26th, 2008 at 8:30 am
@panda - ba nene, daca ar face toti cate o fapta buna cu pretul unei astfel de “laude” eu as fi foarte multumit.
Este o fapta buna, in definitiv, dar ar fi trebuit sa i se bata obrazul vanzatoarei. Adica cum, sa-si piarda rabdarea? Nu era cumva “clientul nostru, stapanul nostru”? Ce oameni… Cum sa te porti asa cu cineva in varsta, cand stii ce pensii de nimic au in ziua de azi..
September 4th, 2008 at 6:09 pm
De trecut in sacul cu fapte bune
Cineva spunea:
“Îmi amintesc acum şi o întâmplare păţită de cineva: un om cu o condiţie materială peste medie, încărcându-şi portbagajul maşini cu toate bunătăţile, şi-a luat familia şi au plecat să-şi petreacă Crăciunul într-o staţiune montană renumită. Ajungând, au oprit la un super-market central pentru unele mici cumpărături. Atmosfera Ajunului Crăciunului umplea totul de strălucire, lume bună se plimba în sus şi în jos pe trotuarul puternic luminat. Omul nostru coborât din maşină şi îndreptându-se spre magazin, fu deodată şocat şi de o altă realitate. Un personaj, ce făcea notă discordantă cu toată strălucirea înconjurătoare prin sărăcia veşmintelor şi tristeţea chipului, căuta într-un container de gunoi. Toţi ceilalţi treceau cu desăvârşire nepăsători. De altfel şi omul nostru, după cum mărturisea chiar el, era oarecum uimit de această observaţie şi de sentimentele de emoţie ce-i copleşau inima. De câte ori nu întoarse privirea de la astfel de imagini… .Acum se petrecea altceva, ceva îi biruise o împietrire de care, până atunci, nici măcar nu ştia că este stăpânit. Gânduri-instantanee îi fulgerau mintea… Crăciunul, bucuria, tristeţea de pe chipul personajului, opulenţa înconjurătoare, containerul de gunoi… . Fără a mai sta pe gânduri cel coborât din maşină a pornit hotărât spre cel de lângă tomberon care tresări speriat, obijnuit mai mult ca sigur sa primeasca alungări şi înjurături. Omul nostru mărturisea: ,,l-am liniştit spunându-i să nu se teamă, după care l-am invitat cu mine în magazin. Pe chipul lui se putea citi sfiala şi parcă ruşinea de a se afla intr-un loc neobijnuit lumii din care făcea parte.
-Vreau să-ţi cumpăr ceva, spune-mi ce vrei - îi spun.
-Dacă vreţi…, parcă încă neâncrezător, după o clipă de gîndire spuse: luaţi-mi puţin parizer şi o pâine.
Răspunsul acesta m-a făcut să mă întorc spre vânzătoare şi să conad eu. Am luat tot ce mi-a trecut prin minte că ar trebui unui om să pună pe masă de Crăciun. Am trecut să achit, după care am pus plasele în braţele personajului. Atunci l-am privit pentru prima oară în ochi, acea privire voia mă-mi aducă parcă toată mulţumirea de care era capabil un suflet, atunci lumima din ochii lui a eliberat în mine o bucurie de nestăvilit, era o bucurie copleşitoare srăină bucuriilor acestei lumi, o bucurie care m-a acoperit făcându-mă să uit de mine, era un sentiment netrăit până atunci… . Personajul parcă a spus două cuvinte, s-a aplecat uşor spre mine după care s-a întors şi a plecat întorcând capul din timp în timp spre mine şi aplecându-l a recunoştinţă. Nici nu ştiu cînd a dispărut, eu rămăsesem zdrobit de acea stare de bucurie dumnezeiască. Abea după un timp am putut să mă mişc… debordam de o fericire pe care nu o puteam stăvili, voiam să alerg la maşină, voiam să pun mâna pe telefonul mobil să sun pe cineva, voiam să strig în gura mare, voiam să se împărtăşească toţi de bucuria mea, atât era de multă. Am fost obijnuit până aici cu sistemul ofertă - recompensă, adică dădeam ceva ca să obţin ceva altfel consideram că risipesc, acum era prima oară când am dat fără să aştept nimic în schimb, şi… am primit totul!”.