Imi inchipui ca nu este usor sa nu poti vedea/primi binele din jurul tau din cauza detaliilor, asa ca iti trimit virtual toata compasiunea mea, cu speranta ca reactia ta la acest post nu e una care te caracterizeaza in general.

@ gabi: multumim pentru feedback! ne incurajeaza foarte mult sa continuam ceea ce facem.

@ isabellelorelei: multumim pentru link-uri! o sa postam cat de curand un articol despre “sustinmecenat”.

Doar pt tine asta, nu tre sa ma publici!

Nu prea cred ca e loc de polemici cand vorbim de “fapte bune”. As putea sa argumentez ca femeile respective abuzate traiesc intr-o tara in care au libertatea de a-si parasi sotii si a-si reconstrui viata. Oamenii astia care m-au atins pe mine traiesc intr-o tara in care statul fura fondurile destinate oamenilor ca sa-si vada de ale lui… si tot asa, si niciunul dintre noi nu ar avea dreptate in cele din urma

Ideea e ca, pentru mine, importanta gestului despre care am povestit a fost impulsul, depasirea mentalitatii de “n-are sens, nu ajut eu cu 20 de roni”… acum a fost directionat spre departe, odata depasit blocajul gestul o sa se repete in varii arii geografice

my point is…. nu e deplasat sa ai companisune pentru orice lucru pe lumea asta dar mi se pare anapoda sa nu te uiti in primul rand in jurul tau.