La un pas de vorba
“Si eu am de povestit o intamplare, comisa de mine, care pur si simplu m-abucurat enorm si am zambit toata ziua. Eram in tramvai in drum spre scoala si cu o statie inainte sa cobor, am auzit din spate un batran, cu o voce aproape terminata de oboseala “Ma scuzati..stiti unde este primaria de pe Olari (sect.2)?” Si saracul batran a intrebat un vagon intreg, dar nimeni nu stia iar multi il ignorau. Atunci m-am apropiat de el si ai spus “Veniti cu mine, stiu unde este si va conduc” (era oricum in drumul meu). Ceea ce nu stiam era ca batranul avea un fel de scleroza, si ca suferise un atac cerebral (mi-a spus ulterior). Dinaceasta cauza el mergea foarte incet si de abia se misca. N-am stat sa ma gandesc prea mult si m-am oferit sa il sprijin pana la destinatie. Chiar daca am mers foarte incet si am intarziat aproape o ora, acel batran mi-a povestit cate ceva din viata lui, ceea ce m-a facut sa realizez ca inca mai exista oameni cu suflet care sufera pe nedrept. Din pacate, cand am ajuns la primarie, i s-a spus ca nu ajunsese unde trebuie cu acele acte si ca inainte de primarie, trebuia sa se duca in alte doua locatii pentru stampile. Dar asta tine de birocratie in Romania. Cert este ca acea zi mi-a dat o stare de fericire enorma, pentru simplul fapt ca am ajutat o persoana, pentru ca asa am simtit.”
Comisa de Cristina.
(9 votes, average: 4.67 out of 5)
Loading ...