Nu trebuia decat o inghetata…
“Cristi este unul din copii strazii, copii cu care eu am lucrat aproape trei ani. Avea 10 ani si pe vremea aceea eu lucram intr-o fundatie care le acorda asistenta medicala. Cristi a venit intr-o zi la centru si pentru ca a devenit violent ( nu-i place faptul ca existau niste reguli) am fost nevoita sa-i cer sa plece. Asta nu a facut decat sa-l infurie si mai tare. Am continuat sa-i explic ca regulile trebuie respectate, fara alt raspuns din partea lui decat furie. Si atunci mi-a venit ideea de a-l invita pe Cristi pana la coltul strazii pe care era centrul ca sa-i cumpar o inghetata. Dumnezeule, a fost atat de incantat…. Am realizat cat de usor este sa faci fericit un copil si cat de mult timp ne trebuie noua sa intelegem asta. Din ziua aceea, relatia mea cu el a fost una deosebita. Din pacate, Cristi a murit cateva luni mai tarziu, intr-un canal, eu i-am descoperit cadavrul la 5 zile de la moartea sa. I-am cautat atunci familia si am avut supriza sa constat ca tot ceea ce-mi spusese el despre parintii lui fusese adevarat. Am avut ocazia sa ofer unui copil al strazii o inghetata si amintirea acelor clipe, zambetul lui larg, scanteia din ochii lui imi aduc si acum, dupa 10 ani zambetul pe buze. E atat de usor sa-i facem pe ceilalti fericiti si atat de greu intelegem asta….”
Comisa de Angelica Preda.
(20 votes, average: 4.95 out of 5)
Loading ...