Tot cu portofele
“Mi s-a intamplat vara trecuta. Vroiam sa-mi iau ceva de baut si de rontait asa ca am luat portofelul si m-am dus la supermarketul de dupa colt. Am ales produsele, le-am pus frumos in cosulet, m-am dus la casa, le-am platit si le-am pus in punga, impreuna cu… portofelul, dupa care am pornit agale catre casa. Cand am ajuns mi-am dat seama, cu spaima si cu transpiratii reci pe spate, ca punga se rupsese si din ea cazuse DOAR portofelul, nimic altceva…
Ies din casa si refac traseul de 2-3 ori, poate, poate gasesc portofelul. Ma intalnesc cu niste pusti si ii intreb daca nu cumva am vazut un portofel maro cu floricele. Ei ma intreaba ranjind daca aveam cumva bani inauntru, eu raspund ca da, dar nu multi, iar ei imi replica in mod candid ca, sincer, daca l-ar fi gasit nu mi l-ar fi inapoiat. In culmea “fericirii” ma indepartez de pustii binevoitori si mai intreb vreo doua persoane daca mi-au vazut portofelul. Raspunsul… acelasi! “Aveai bani inauntru?” Dupa vreo jumatate de ora de cautari fara speranta si necajita de “bunavointa” trecatorilor ma intorc acasa facandu-mi planuri sa sun la banca sa-mi blochez cardul, gandindu-ma cat timp o sa-mi ia sa-mi refac buletinul, etc, etc.
Ajunsa acasa, ma intampina sora mea cu portofelul. Intre timp venise un domn, care mi-a inapoiat buclucasul portofel. Nu lipsea nicio hartiuta… scosese doar buletinul, sa vada adresa…. Nu mi-a venit sa cred. Ce imi pare rau este ca nu am reusit sa ii multumesc personal.”
Patita de Gabriela Lazar.
(8 votes, average: 4.75 out of 5)
Loading ...