Multumeste * net

“Mi-am mai amintit o poveste draguta, apropo de random acts of kindness.

Eram la farmacie, la o coada de vreo 3-4 persoane. In fata, la ghiseu, o doamna care era cat pe-aci sa plece fara unul dintre medicamente, pentru ca ii mai trebuia 1000 de lei (vorbim de ‘97-’98). Eu aveam o mie in buzunar, asa ca am scos-o si i-am intins-o, peste ceilalti doi din fata: “Uitati, am eu o mie!” M-a privit surprinsa, i-am spus ca nu e nici o problema, mi-a multumit…

Urmatoarea persoana la ghiseu, intrebarea standard: “Aveti marunt, o mie?” “N-am” Zambesc si mai scot o mie si i-o intind. Zambeste si ea.

Vine randul fetei care era chiar in fata mea. Nu stiu care erau sansele, dar aud: “Dac-ati fi avut o mie, va dadeam 50, dar asa, o sa va dau un paracetamol”. Fata nu sta pe ganduri; se intoarce direct la mine: “Va rog mult, mai aveti cumva o mie?” Aveam. Ultima. I-o dau, zambeste, multumeste, pleaca.

Imi vine randul, cer ce aveam de cerut …sute sase mii… aveti o mie? Ma pufneste rasul, rade si farmacista, iar din spate se intinde o mana cu o moneda de o mie: “Uitati, am eu.”

Nu o sa uit niciodata ce senzatie grozava am avut in momentul ala, intr-o farmacie cu vreo 5-6 oameni care zambeau din tot sufletul.“

Comisa de Christina.

(14 votes, average: 5 out of 5)

 Loading ...