Multumeste * net

veneam spre casa cu doi de zece in ghiozdan, multumita ca am ce raporta in familie, cand am zarit un autocar oprit in intersectie la Mercur. cativa turisti cu aspect de strainezi misunau pe langa el, soferul lipsea, iar eu ma miram ce-or cauta acolo, ca nu era nimic de vazut in zona, doar griul omniprezent si un magazin de “auto-moto-velo-sport”. am trecut pe langa ei zgaindu-ma cu maxim interes, si in momentul ala o doamna (blonduta, micuta, trening, pe la vreo 45 de ani) s-a apropiat si mi-a pus in brate o punga cu bomboane.

dar punga, nu gluma! uriasa, plina-ochi cu toate minunatiile pamantului.

nici eu, nici ea n-am spus nimic. s-a intors in autocar si am plecat mai departe ametita, teleghidata, nauca de cap, fara sa am macar prezenta de spirit sa-i fi mormait un “Thank you“, ca doar stiam de pe la video ce-nseamna, fara sa pricep de ce mi se intampla mie chestia asta, gandindu-ma razant si febril “or fi otravite bomboanele? daca m-a vazut cineva? daca a gresit persoana si nu erau pentru mine? daca ma intreaba mama de unde le am?” si tot asa, un picior inaintea celuilalt, am ajuns acasa rosie-n obraji de emotie si muta de fericire si am mancat din bomboanele alea vreo luna.

si pana-n ziua de azi imi pare rau ca femeia aia nu stie ce-a insemnat gestul ei pentru mine.

Patita de BolaDeNieve, soptita de Jen.

Asta-vara am plecat cu prietenul meu in vacanta in Olanda, noi doi, rucsacii si harta. Hotelul din Amsterdam era intr-o zona mai putin centrala, plina de strazi in lucru, iar simtul meu de orientare nu e prea dezvoltat. In timp ce jonglam cu foile cu descrierea hotelului si cu harta, a trecut pe langa noi un domn pe bicicleta. Dupa 1 minut domnul pe bicicleta s-a intors inapoi, ne-a intrebat in engleza ce cautam si ne-a explicat cum se ajunge la hotel. Se pare ca nu eram primii turisti pierduti prin zona

Nici nu a fost singura intamplare de genul asta din vacanta - olandezii au fost foarte prietenosi si dornici sa ajute, iar o doamna chiar ne-a vazut cu harta in mana si ne-a intrebat daca vrem sa gasim ceva anume… si nici macar nu eram pierduti. Probabil avem fete de turisti aerieni

Patite de Jen.

Nu stiu daca mai tineti minte, dar pe vremea lui Ceausescu existau niste gume de mestecat patrate care aveau un ambalaj cu o portocala. Cum atunci astea erau cam singurele “chewing gum”, toti copiii eram innebuniti dupa ele. Imi aduc aminte ca era ziua mea si primisem un leu cadou de la o vecina. cred ca aveam 5 ani. cum eram asa incantata de acest cadou, vroiam sa fac si eu niste mici bucurii prietenelor mele si sa le fac cinste cu niste gume de mestecat. insa pentru a cumpara gume pentru toti, aveam nevoie de 1 leu 50. cand ieseam cu mama la cumparaturi, de multe ori o auzisem ca trebuie sa schimbe bani, asa ca m-am gandit ca asta e singura mea salvare. cu leul bine ascuns in palma, am inceput sa intreb pe strada, pe toti “nenii” si “tantele” care se uitau si la mine daca ar putea sa-mi schimbe un leu cu un leu 50.Multa lume s-a uitat la mine ca la “masini straine” si cred ca m-as fi transformat si in “avion strain” daca nu se oprea un tanar, cred ca avea vreo 25 de ani, a zambit cand i-am pus vesnica intrebare si mi-a intins 50 de bani. cum eu stiam ca trebuia sa ii schimb, m-am uitat la el ciudat, ca na, cum sa ii dau eu 1 leu si el sa imi dea mai putin. Cred ca s-a prins, mi-a luat leul, a bagat mana in buzunar si cand a scos-o, MINUNE…mi-a dat 1.5 lei.poate ca nu a salvat viata nimanui, nu a facut o fapta demna de medalii, dar stiu ca mi-a facut ziua mai placuta si mereu o sa ma gandesc zambind la acel tanar si targuiala mea.

In urma cu un an ne-am gandit sa ne surprindem unii pe altii cu povesti despre bunatate si oameni binevoitori. Acum Multumeste.Net isi aduna toate intamplarile frumoase si prietenii optimisti si se muta in strada.

Vino pe 12, 13 si 14 iunie la Street Delivery pe Strada Arthur Verona si marcheaza pe Harta cu Bunatati a Bucurestiului un loc in care stii ca s-a “comis” o fapta buna. In schimbul povestii tale vei fi trecut in legenda hartii si vei primi un certificat de buna purtare sub forma de balon colorat (pe care, daca vrei, poti sa-l dai mai departe unui necunoscut pe strada ).

Ajuta-ne sa sufocam orasul cu energie pozitiva si dovezi de buna-vointa! Nu se stie niciodata ce poveste ascunde magazinul mixt de la colt, sau un taximetrist oprit pe strada Sperantei… Iar daca bunatatile nu sunt suficient de ispititoare, afla ca te asteptam si cu turta dulce si ursuleti de jeleu

Multumeste*net si YAZEE te provoaca sa declansezi zambete in lant la metrou!

Incepand cu 1 iunie, vei gasi flyer-ul Metro Smilers pe Multumeste*net si pe YAZEE.ro. Descarca, printeaza (o buna ocazie sa faci ceva cu hartiile folosite care zac prin sertare la birou), decupeaza si inarmeaza-te cu flyere de fiecare data cand iei metroul. Cum prinzi un calator cu zambetul pe buze, inmaneaza-i fluturasul si multumeste-i pentru zambet in numele tuturor Bucurestenilor care cred in buna dispozitie, cu sau fara motiv.

Trimite-ne povestile, pozele sau filmuletele astfel initiate la faptebune [arond] gmail.com, iar noi le vom posta in micul jurnal de fapte bune Multumeste*net.

Raspandeste voie buna si ti se va intoarce, cel putin inzecita!

DOWNLOAD FLYER.

_________________________________

O campanie nascuta pe CIVIKA.ro

Odata cu venirea primaverii, intr-o zi, m-am hotarat sa le fac o surpriza dulce colegilor mei de clasa. Asa ca m-am trezit de dimineata si am facut niste minunate clatite (cu dulceata). Am avut grija sa le impachetez cat mai etans, sa nu curga nimic, le-am bagat in geanta si am plecat spre liceu. Constat pe la jumatatea drumului ca ”ceva curge”. Intorc geanta pe partea cealalta… surpriza: dulceata din clatitele mele se revarsase peste caiete… si trecuse chiar si prin material. In timp ce jumatate de autobuz radea de mine ”ia uite-o si p’asta ia clatite la scoala”, o doamna f draguta incepe sa scoata din geanta diverse produse: o punga in care sa bag caietele patate de dulceata, un pachet de servetele umede (etc). Cert e ca m-a ajutat sa strang totul. Chiar daca nu m-am mai putut bucura de clatite, pt ca nu mai era nimic bun in ele… a fost un sentiment placut sa vad ca o persoana pe care nu o cunosc e gata sa se ”murdareasca” pentru mine. Multumesc doamnei din autobuz!

Patita de Mihaela.

cele scrise aici mi-au adus in minte o intamplare petrecuta acum ceva timp intr-un magazin. la vremea respectiva locuiam langa gara si mergeam uneori in carrefour orhideea pentru cumparaturi. scena s-a petrecut intr-o zi de we:

stateam la rand la casa, in fata mea era un domn cu un carucior plin (genul tricou mulat, ochelari de soare, burta, bmw etc)si la casa doi varstnici. cei doi, sot si sotie, cuplul clasic de pensionari de moda veche - posetuta, batista, taior, costum vechi, lavanda, naftalina, amintiri de bunastare - cumparasera doua banane. la casa, vanzatoarea scaneaza produsele si cere banii. urmeaza penibilul, celor doi le lipseau cativa banuti ca sa faca suma ceruta. vanzatoarea impasibila le  spune sa renunte la un produs, domnul din fata mea vocifereaza enervat ceva de genul:”daca n’aveti banii de ce nu stati acasa…”. Batranii rusinati si incurcati incearca sa explice ca nu pot renunta la o banana deoarece au doi nepoti si nu se pot duce doar cu una, dar nu se pot duce nici cu mana goala, “se poate duce sotul sa aleaga ceva mai ieftin?”. indignata de atitudinea nerusinata a celor doi (barbatul si casiera), ma ofer sa dau suma derizorie batranilor chiar daca asta presupunea inca o umilinta. situatie este deblocata, doamna imi multumeste, isi cere scuze insistand sa facem schimb de numere de telefon pentru a-mi returna banii. o asigur ca nu este nevoie, oricine ar fi facut la fel, dau ziua buna si plec spre iesire. la un minut, cineva striga din spate si cand ma intorc, doamna “alerga” dupa mine victorioasa, gasise intr-un buzunar o moneda, macar pe asta sa mi-o dea, altfel s-ar simti vinovata.

m-am gandit mult timp dupa aceea la bunicii mei (morti de multi ani) care ma asteptau intodeauna cu ceva bun cand eram copil. am aflat mult mai tarziu ce pensii mizerabile aveau si cum numarau banutii pentru o jucarie, o prajitura, o ciocolata sau macar o eugenie ca “vine copilu’ de la oras” :)) probabil batranii mei din magazin nu mai sunt nici ei in viata, dar eu le port un gand bun si acum.

numai bine!

Comisa de Sonia Chelcea.

In cazul in care locuiti pe Nicolae Balcescu si ramaneti fara bani de taxi noaptea tarziu iar singurul lucru care dovedeste ca aveti 23 de ani este buletinul…atunci, cea mai veche meserie din lume iti ofera unele servicii demne de admiratie.

Plimbandu-mi fizicul de 1.60 si 45kg pe intunecatele alei ale centrului, in drum spre casa, o tanti cu ceva experienta in ale strazii imi spune: “Ce-i cu tine la ora asta pe aici? esti cam mica pentru plimbari noaptea! “. Ii raspund politicos dar cu o nuanta de “lasa-ma-n pace” ca ma duc acasa. Auzind asta, un val de grija si responsabilitate a lovit-o pe domnisoara in cauza oferindu-se sa ma conduca din cauza pericolelor ce aveam sa le intampin daca mergeam singura (asa cum a sustinut dansa).

Odata pornite la drum incep si povestile.  Imi tot spunea cat de periculos este noaptea pe strada pentru o fata “mica” ca mine si cum ca ar trebui sa am “spate” pentru siguranta, ea cunoscand toate pericolele pe care le definea foarte simplu numindu-le “nebunii de pe strazi” pe care ii certa si batea de fiecare.

Colac peste pupaza, am ajuns in fata blocului unde i-am multumit pentru escorta si pentru lectia strazii, verificand subtil daca mai am telefonul in buzunar.

1. Acum vreo 3 ani am pierdut certificatul de nastere si contractul de casa intr-un magazin. A doua zi
patronul magazinului a venit personal la mine acasa si mi le-a inapoiat. Atat de surprinsa si socata am fost incat nu l-am rasplatit nicicum pe om, am reusit doar sa spun un multumesc gatuit.

2. Mi-am pirdut buletinul (acu vreo 8 ani), 2 tineri au venit la usa si mi l-au inapoiat. Nici macar nu stiam ca l-am pierdut.

3. Mi-au picat banii din buzunar si un domn m-a atentionat.

4.Un cersetor i-a dat unei prietene vreo 50 de bani sa-si ia cafea.

5. Un cersetor mi-a dat o tigara.

6. O vazatoare mi-a dat o ciocolata cu toate ca imi lipseau cativa banuti.

7. Masina oprita in intersectie (prietenul meu la volan) masina trebuia impinsa, am coborat si am impins masina, abia am urnit-o imi era foarte greu, un motociclist a oprit si m-a ajutat sa imping masina, nici macar nu i-am vazut fata ca nu si-a dat casca jos.

Multumesc tuturor, fiti buni si fiti nebuni vorba lui Craioveanu si Dobrovolschi.

Patite de Oana.

Eu am facut aceasta fapta buna, daca ii pot spune asa, o fac in continuare si o pot face multi oameni. Este vorba despre cei 2% din impozitul platit de fiecare dintre noi la stat anul trecut. Conform legii nr.571/2003, art.57 alin.4 fiecare persoana fizica, care a realizat in anul precedent, venituri din salarii si nu numai, pe scurt daca ai avut venituri pentru care statul roman a perceput faimoasa cota unica de impozitare de 16%, poti solicita virarea unei sume de pana la 2% din impozitul platit catre o entitate nonprofit gen biserica, orfelinat, azil de batrani sau orice asociatie non profit. Poate suma nu este mare insa mai multe astfel de sume pot ajuta pe cineva care, chiar are nevoie iar pe tine nu te influenteaza cu nimic din contra ai reusit sa faci un bine fara prea mare efort. Eu personal am completat aceasta declaratie “declaratia 230″ in favoarea biserici ortodoxe unde merg cel putin o data pe saptamana “Parohia Nasterea Domnului” din sectorul 3, pe langa acest fapt eu adun declaratiile tuturor care vor sa faca acest lucru in favoarea acestei biserici (incerc sa conving cat mai multe persoane si se pare ca reusesc din plin) si le trimit pe cheltuiala mea la organul fiscal competent. Si tu poti face acest lucru este foarte usor nu ai nimic de pierdut din contra…

Comisa de Alinutza.