Cand am fost plecat cu Work and Travel in America in vara anului 2008, nu stiam ca voi nimeri intr-o localitate relativ izolata numita Richfield, undeva la “20 de minute” de Cleveland potrivit angajatorului, dar care era de fapt la o ora de mers cu autobuzul (care venea o data pe ora), dupa ce alergai 30 de minute prin camp pentru a ajunge in statie.

In Ohio, cam toti oamenii care nu stau in centrul oraselor mari au masini si merg tot timpul numai cu masina. Daca vor sa manance un hamburgher mai special, se urca in masina si conduc pana intr-o localitate vecina unde exista un anume restaurant. Daca vor sa bea o margherita, se duc in alta localitate. In afara de Tower City din Cleveland, toate mall-urile sunt in afara orasului, cam la o ora de mers cu masina. Cand ne-am trezit in pustietatea aceea pe marginea unei sosele numita Brecksville Road, eu si cu ceilalti 10 romani, precum si 11 turci si cativa ecuadorieni am fi stat mult mai izolati daca nu ar fi fost un anume om care ne-a ajutat foarte mult.

fotografie realizata chiar de autorul acestei povesti

Este vorba despre un profesor universitar american care statea la acelasi hotel cu noi, in asteptarea unui contract in California. Pentru ca se plictisea si era si de treaba, acest om ne-a dus cu masina lui de nenumarate ori la mall-uri si restaurante, unde mai vedeam si noi altceva decat batatura din fata motelului Howard Johnson unde stateam. De asemenea, cam toti ne-am cumparat laptop cat timp am stat in America, pentru ca erau mult mai ieftine, si tot el ne-a dus cu masina aproape pe fiecare dintre noi la cate un magazin de electronice ca sa ni-l luam. Poate ca nici legendara excursie pe care am facut-o la Niagara Falls nu s-ar fi intamplat daca nu ne-ar fi dus tot el pana la reprezentanta Enterprise Rent-a-Car de unde am inchiriat masina cu care am fost acolo. Si tot el mi-a aratat unde este cea mai apropiata intrare in Cuyahoga Valley National Parc, un parc imens cu rauri, paduri, defilee si lacuri, prin care umblau cerbi, iepuri, veverite si soareci mici, un loc care mi-a fost foarte drag si in care ma duceam apoi aproape in fiecare zi inainte de munca sa alerg sau sa fac exercitii.

Cand esti intr-un loc izolat, cel mai usor este sa inveti specificul locurilor si scurtaturile de la un localnic, si am constatat ca pe oriunde ma duc, se gaseste intotdeauna cineva care sa ne explice si sa ne ajute pe mine si pe cei cu care merg. Se pare ca multi oameni au o dorinta innascuta de a ajuta. Dar sa gasesti pe cineva care sa-ti dea si sa-ti bage si-n sac, cum s-ar zice, este mai rar.

Dan

P.S. Daca esti curios sa descoperi detalii despre aceasta poveste, citeste intreaga intamplare aici: Amintiri dintr-o experienţă legendară – Work and Travel 2008.